Vacanta in Maramures. Care este drumul cel mai bun din Bucuresti ca sa ajungi in Maramures.

Se spune ca nu destinatia conteaza, ci drumul. Ei bine, drumul spre Maramures este unul lung, si pentru mine a fost unul superb.

Eram foarte nerabdatoare sa ajung in Maramures, fix acolo unde se pune harta in cui. Excursia a fost planificata de mult timp, si a fost precedata de o saptamana in care m-am tot gandit ce sa imi pun in bagaje, cu o mie de probleme si sedinte de cumparaturi din care m-am intors cu mana goala. Vremea a fost problematica, pentru ca desi iulie, „Poate e frig. Poate ninge. Poate ploua toata saptamana. Poate e canicula si eu o sa stau imbracata in aceeasi rochie pentru ca am doar haine groase la mine. Poate un vulcan urias o sa erupa, cerul se va umple cu cenusa si va incepe o noua era glaciara.” Nu stiu despre voi, dar mie imi place sa ma gandesc la toate. Asa ca mi-am facut bagajele cum am putut eu mai bine (nu suficient de bine, as putea spune acum ca m-am intors!)si am pornit.

Noi am plecat de undeva de langa Bucuresti. Si am mers. Am mers. Si am mers si mai mult. Realitatea e ca drumul e foarte lung. Oricat de buna ar fi masina sau soferul, cu soselele din Romania pe care le cunoastem cu totii, iti ia o vesnicie sa traversezi tara.

Ca sa ne mai destindem, prima oprire am facut-o la Brasov. Nu am mai fost la Brasov de ceva vreme si mi-a parut tare rau ca ploua si nu am putut sa ma plimb asa, pe stradutele alea romantice fara destinatie. La Brasov am stat destul de putin, insa am vizitat Biserica Neagra. Mai fusesem aici de vreo doua ori, insa pana acum nu a fost niciun ghid acolo. De data asta a fost o femeie care stia extrem de multe despre biserica si istoria ei, lucru care m-a facut fericita. Daca ajungi pe aici insa, ai grija sa nu faci poze in biserica, pentru ca nu e permis, si vei fi dat afara mai repede decat se activeaza blitul. Stiu pentru ca am vazut cu ochii mei cat de feroce poate deveni o femeie tare de treaba daca ii nesocotesti avertizarile. Lucru destul de distractiv pentru spectatori, de altfel.



Pentru ca ploua, planul de a pierde timpul in Piata Sfatului a cazut, si noi ne-am hotarat sa intram in Muzeul de Istorie din Piata Sfatului. Initial, muzeul nu promitea prea multe, insa acum nu consider acea jumatate de ora din viata mea pierduta. A fost destul de interesant, si am vazut mai multe lazi ale breslelor decat mi-am inchipuit vreodata. Muzeul prezinta viata veche a Brasovului, cu arme si haine si ocupatii, felul in care orasul s-a dezvoltat, si merita o vizita daca esti pe aici. Intrarea este de 2 lei pentru studenti si elevi, 4 pentru adulti.
Urmatoarea oprire a fost la Cetatea Sighisoara si recunosc ca primul meu gand cand am ajuns aici a fost „Hei, parca cineva a filmat un videoclip aici”. Si bineinteles ca a trebuit sa gasesc videoclipul, altfel nu mai dormeam. Acesta este. Cetatea este frumoasa, e usor sa te simti ca acum cateva sute de ani pe stradutele strimte pietruite. Aici se gaseste si prima scoala din Transilvania, unde cativa elevi de liceu lucreaza ca ghizi voluntari. Noi am incercat sa ne pierdem pe toate stradutele si sa ne urcam in turnuri. Al doilea lucru nu l-am reusit, indiferent de cat de tare a incercat prietena mea Marina sa forteze usile ca sa putem intra. Multumesc Marina:). Si nu, nu ne-a dat nimeni afara.



In prima noapte ne-am cazat la Targu-Mures, la o pensiune mica si draguta. Am ajuns destul de tarziu, astfel incat nu am avut timp de altceva decat de somn. Un somn neintrerupt pana dimineata, cand ne-am trezit, am luat micul dejun si am plecat spre Gradina Zoologica din Targu-Mures.
Un lucru de stiut despre mine e ca urasc gradinile zoologice. Mi se rupe sufletul cand vad animale restranse de patru garduri, cand ele ar trebui sa umble nestingherite prin salbaticie. O vizita la gradina zoologica ma intristeaza de obicei, insa acum am fost surprinsa de faptul ca nu a fost asa. De fapt, cea din Targu-Mures este frumoasa, cu destul spatiu pentru ca animalele sa zburde libere. Si pe cand nu se compara cu un safari, este o modalitate buna de a vedea animale exotice de aproape. Preferatele mele au fost felinele pradatoare si poneii care fugisera din tarc si se plimbau nestingheriti printre turisti. Bine ca nu au fost pumele cele care evadasera:).

Booking.com

Cand am terminat plimbarea prin zoo, am pornit din nou spre Maramures, cu oprire la Manastirea Moisei. La sfarsitul zilei, ne-am cazat intr-o statiune din Borsa.

Citeste si Jurnal de calatorie in Maramures si descopera si tu acest colt din Romania pitoreasca.

Un articol de Iulia Dumitru

Aboneaza-te la Newsletter pentru alte oferte speciale si inspiratie sa traiesti Viata ca o Vacanta!

[mc4wp_form id=”2907″]